Norii plang cu noi odata,
Spala tot ce am avut,
Ma saruti ca prima data,
Si dintr-o data totul a disparut,
Privesc departe si nu suntem noi,
Nu te mai vad de ceva timp,
Si ploaia s-a oprit deodata,
Dar in schimb a aparut
Zambetul soarelui.
Ploua din nou,
Si-mi amintesc de tine
Te vad printre stropi
Si esti din nou cu mine!
Ne vad imbratisati
Si uzi vorbind in soapte,
Cu ochii disperati
Si sperante moarte
Imi spui ca norii plang.
Iar tu acolo-n lume fara mine,
Sa stii ca inima-mi amarnic plange,
Amarnic ii e dor de tine.
Dar zilele trec, si noptile se scurg
In lumea mea pustie,
Si doar speranta ca poate-ai sa vii
Mai are forta sa ma-nvie.
Si visele sunt tot ce mi-a ramas de la tine,
Lumina amintirilor s-a stins,
Va lumina-ntunericul iubirii noastre,
Drumul ce fiecare l-a ales.
Dar departarea care ne desparte,
Va fi motivul sa te iubesc mai mult,
Caci nici distanti, nici strainii
Nu ma vor face sa te uit
Desi eu sunt aici departe-n noapte.
